O zi minunata!

 

"Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,...

 "Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,

Şi primăvara ne-a dezmoştenit

Şi am ajuns să bem singurătate

Dintr-un pahar adânc şi urgisit.

Ce vremuri, ce tăcere care plânge,

Şi primăvara fuge printre ploi,

Şi omenia ne-a fugit din sânge,

Chiar şi lumina fuge dintre noi.

Ce vremuri, ce-ntuneric şi ce boală,

Şi noaptea a căzut ca un blestem,

Şi inima rămâne-atât de goală

Că oamenii de dragoste se tem.

Ce vremuri, ce zdrobire şi ce luptă

Şi biata clipă a îngenunchiat

Şi oamenii din lacrimi se înfruptă,

Iar muţii au grăit, dar cu păcat.

Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,

Şi primăvara ne-a dezmoştenit

Şi am ajuns să bem singurătate

Şi omul din el însuşi a fugit."

~ Alexandra Mihalache ~

Buna vestire

 

Buna Vestire(25 martie), cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului

Sărbătoare a primăverii, a bucuriei, Buna-Vestire ne aduce vestea cea bună: că Dumnezeu S-a milostivit de om şi L-a trimis pe Însuşi Fiul Său să Se întrupeze dintr-o Fecioară, pentru a scoate omenirea din robia păcatului.

Să primim Vestea cea Bună în inimile noastre, să acceptăm şi noi ca Hristos să se zămislească şi în sufletele noastre, să acceptăm iubirea Celui care S-a răstignit şi a murit pentru ca noi să ieşim din robia păcatului şi să începem urcuşul spre mântuire, spre Înviere.

Zile binecuvântate, sub ocrotirea Maicii Domnului!

CEA DINTÂI IUBIRE A LUI NICOLAE GRIGORESCU

“Fără să vreau, făcusem chipul de care tot sufletul meu era plin…”

“Eram de cincisprezece ani când meșterul care zugrăvea biserica de la Zamfira m-a luat cu el să-i fac sfinții de la catapeteasmă. Acolo am cunoscut o fetică tot așa, cam de vârsta mea. Foarte frumoasă. Avea niște ochi mari albaștri, și-n toată figura o expresie dulce, de-o cumințenie îngerească. Și, nu știu cum, că ne-am pomenit prieteni. Seara, când isprăveam de lucru, ne întâlneam în grădina bisericii. Era vară, liniște, frumos ca în vis. Și ne plimbam alături, ținându-ne de mână și nu spuneam nimic. Dar eram așa de fericiți, cum numai la vârsta aceea poți fi. Când ne despărțeam, ne strângeam de mână, ne șopteam încetișor: «Noapte bună» și ne dădeam întâlnire pe a doua zi, tot la ceasul și în locul acelaEra pentru mine tot ce făcuse mai frumos Dumnezeu pe lume. Şi nici nu mai puteam gândi altceva.Odată, plecase zugravul la târg şi se vede că se încurcase la vreun chef, c-a lipsit două zile. Ajunsese cu lucrul la turla cea mare din mijlocul bisericii, unde mai rămăsese de făcut un serafim în creștetul bolții. Îmi isprăvesc eu ce aveam de făcut şi mă urc pe schele, mă cocoţez pe un scaun, ca s-ajung, şi cât oi fi lucrat eu acolo nu ştiu, dar când dau să mă depărtez puţin ca să văd ce făcusem, o dată aud, pe la spatele meu, glasul jupânului: «Bravo, mă băiete, să trăiești! E cel mai frumos înger pe care l-ai făcut tu. Leită Măriuca popii, da’ parcă-i și mai frumoasă aici»

Fără să vreau, făcusem chipul de care tot sufletul meu era plin…”

Nicolae Grigorescu

(15 mai 1838 – 21 iulie 1907)

Vedeam Ceahlăul la apus.....

 

Vedeam Ceahlăul la apus.....

George Cosbuc

Priveam fara de tinta-n sus

Intr-o salbatica splendoare

Vedeam Ceahlaul la apus,

Departe-n zari albastre dus,

Un urias cu fruntea-n soare,

De paza tarii noastre pus.

Si ca o taina calatoare,

Un nor cu muntele vecin

Plutea-ntr-acest imens senin

Si n-avea aripi sa mai zboare!

Si tot vazduhul era plin

De cantece ciripitoare.

Privirile de farmec bete

Mi le-am intors catre pamant

Iar spicele jucau in vant,

Ca-n hora dup-un vesel cant

Copilele cu blonde plete,

Cand salta largul lor vestmant.

In lan erau feciori si fete,

Si ei cantau o doina-n cor.

Juca viata-n ochii lor

Si vantul le juca prin plete.

Miei albi fugeau catre izvor

Si grauri suri zburau in cete.

Cat de frumoasa te-ai gatit,

Naturo, tu! Ca o virgina

Cu umblet drag, cu chip iubit!

As vrea sa plang de fericit,

Ca simt suflarea ta divina,

Ca pot sa vad ce-ai plasmuit!

Mi-e inima de lacrimi plina,

Ca-n ea s-au ingropat mereu

Ai mei, si-o sa ma-ngrop si eu!

O mare e, dar mare lina

Natura, in mormantul meu,

E totul cald, ca e lumina!

MATISORII de Otilia Cazimir

 MATISORII

de Otilia Cazimir

A iesit rachita-n drum.

Ce-o mai fi si asta oare?

Ca-i din cap pana-n picioare

Numai motocei de scrum?

Cu mladitele plecate

Sta pe loc si se socoate

S-ar intoarce, nu mai poate,

S-ar ascunde

N-are unde!

I-e rusine de copii,

Ca din muguri aurii

I-au iesit in loc de flori

Matisori!

Vând timp.

 

Vând timp.

"Mă așez la colțul străzii, la un cuvânt distanță de florăreasă, și-mi întind pe trotuar marfa. Ore. Multe ore! Pe cele trăite întreg le pun în primul rând. Pe cele ciobite, plânse, cu secunde lipsă, pe cele nedormite, le îngrămădesc într-o margine. Oamenii trec grăbiți pe lângă mine. Eu le șoptesc: Vând timp! Florăseasa strigă: Vând flori. Ei se opresc la chioșul de ziare și își cumpără iluzii. "

Gabriela Hornoiu