Poveste de Craciun Eliana Popa

Poveste de Craciun

 Eliana Popa

Este noaptea de Crăciun, stele mii se-aprind tiptil,

Prăbușit lângă o cruce plânge-un suflet de copil .

Are haina zdrențuită și în suflet multă jale 

De trei zile stă de veghe la mormântul maicii sale !

,, - Doamne, spune-mi ,unde-i mama ? Vreau să știu că este bine 

Îmi spunea cu ochii-n lacrimi că ea va veni la Tine !

Vreau s-o-ntreb de ce nu vine, să o văd...măcar în vis 

Vino, mamă ! Chiar și-o clipă să te văd...cum mi-ai promis !

Este înghețat mormântul, ți-o fi frig in cripta rece 

Am venit să te-ncălzesc până iarna asta trece !

Ți-am adus învelitoare, păturica cea de lână 

Să-ți mai dezmorțească, mamă, trupul tău ce stă-n țărână !

E Crăciunul ! Și sunt singur ! Mă gândesc că poate azi 

Te-oi vedea in chip de înger printre cetina de brazi

Poate-n noaptea asta sfântă când Hristos în lume vine 

Când în cer deschisă-i calea vei veni și tu la mine

Acum ești departe , mamă, într-un loc acolo sus 

Nu-mi mai cânți colinda veche despre Pruncul Sfânt, Iisus!

Și mi-e tare dor de tine...arde doru-n piept ca jarul 

De-as avea, așa, putere să trec cerului hotarul,

Să te caut printre îngeri, printre florile din rai ,

Să m-ascund și eu în locul unde tu, măicuță, stai 

Și de m-o vedea Hristos, îi voi povesti de noi 

Și-am să-L rog plângând, măicuță, să te-aducă înapoi !

Și de n-o vrea să te lase să te-ntorci acas' cu mine 

Am sa fug la Maica Sfântă să se roage pentru tine

Să fim iarăși impreună în căsuța noastră mică,

Să nu zaci cu trupul, mama, într-o groapă singurică !

Doamne-n noaptea asta sfântă, odrăslește bucuria 

Că Te naști din nou în iesle din Măicuta Ta, Maria !

Îngerii coboară-n taină...cade pulbere de stea ,

Dă-mi o aripă de înger să zbor la măicuta mea !"

Cade pulbere de stele peste cripta înghețată

Un copil vegheat de îngeri trece prin a morții poartă

Către maica lui iubită ce-l așteaptă în lumină

Si-mpreună fi-vor veșnic în a cerului Gradină !

"... sunt sigură că o clipă poate să închidă în ea, ca un foşnet de frunză, ceva din bucuria vieţii şi din durerea ei..."

Cella Serghi

Nu am ce sa iti ofer …

Nu am ce sa iti ofer …Nu mai am nimic …Tot ce am avut am dat deja.Toti au primit cate ceva...Fiecare persoana din viata mea are ceva care sa-i aminteasca de mine in clipele cand va fi singura. Una un vis, alta un gest, una o speranta, alta o clipa de dragoste, una un zambet dimineata in zori, alta o mana calda pe obraz cand ii era greu, toate au 100 de grame de tandrete. As vrea sa iti dau si tie ceva, insa...pentru tine, imi pare rau...chiar nu mi-a mai ramas nimic...Daca vrei, uite, mai am ceva, mic, marunt...nu stiu daca o sa iti placa. E un lucru inutil si fara sens...insa daca vrei ia-l tu. E singurul lucru care mi-a mai ramas : Sufletul meu... !

Fiecare dintre noi avem momente de infinită inspiraţie artistică, socială, sentimentală. Este imposibil să imortalizăm acele secunde magnifice, însă putem să ne păstrăm frumuseţea pentru a prinde noi momente de inspiraţie divină, de dragoste pe parcursul întregii noastre existenţe inefabile.

Adrian Ibiş 

Pentru ce existăm? Existăm pentru a lăsa urme de dragoste, de dreptate şi de adevăr într-o viaţă care se grăbeşte cu Noi.

Adrian Ibiş 

Acolo...poezie celebră de Şt.O. Iosif

Acolo

Tu, singuratică şi-albastră,

Rătăcitoare-n infinit,

La ce mă chemi necontenit,

Acolo-n colţul de fereastră,

Să te ador înmărmurit?...

Şi spune-mi ce-nrudită vrajă

Şi ce îndepărtat mister

Mă face pururi să te cer

Deasupra capului de strajă,

Stea singuratică pe cer?...

poezie celebră de Şt.O. Iosif