Frunza

E iarăși toamnă măi copile .....de .Dorin Dumitru

E iarăși toamnă măi copile ...

A mai trecut un an copile drag
Și fără tine-i tot mai greu,
Te-am așteptat plângând pe prag 
Dar n-ai venit copilul meu.

Ieri am cules porumbul de la câmp
Și am rugat vecinii să m-ajute,
Că tu mi-ai spus că nu ai timp,
Și că ți-ai dus familia la munte.

M-am bucurat că sunteți bine
Și-am lăcrimat pe prag de dor,
Le-am povestit vecinilor de tine
Și am văzut o lacrimă și-n ochii lor.

Erau prea abătuți ca să-mi răspundă
Sau poate doar invidioși,
Cum poate un străin să plângă
Pentru un om pe care nu-l cunoști ?

Apoi am înțeles durerea lor
Nu te plângeau pe tine mai copile,
Și am văzut că ochii tuturor
Se închideau în lacrimi către mine.

M-antorc pe pragul unde-am plâns
Și-și plânge nucul frunza peste mine,
Se-nchide pleoapa tristului apus
E iarăși toamnă mai copile …

Dorin Dumitru

Când te-am iubit...poezie de Iulian Lorincz

Când te-am iubit

Când te-am iubit era atâta toamnă, 

Iar păru-ţi mirosea a mere coapte, 

Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,

Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,

Stele cădeau în tainice priviri,

Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,

Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,

Din noi plecau pierdute trenuri,

Plângeau în ziua aceea, doamnă,

Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Ce scoala-nalta-i batranetea....de Costache Ioanid

Ce scoala-nalta-i batranetea

Ce scoala-nalta-i batranetea !

E cea din urma facultate.

In ea inveti nu cum se-aduna

ci cum se lasa-n urma toate.

Talent, putere, frumusete

tot ce te-mpodobea odata

se scutura ca trandafirii

muscati de bruma si de zloata.

Zaresti adesea in oglinda

un chip strain, si ti se pare

ca totul e un joc de umbre

si de oglinzi diformatoare.

Si, totusi, daca fata-i stramba

iar pasii-mpleticiti si grei,

tu porti in piept o asteptare,

un freamat lin de porumbei.

Caci daca treci prin scoala toamnei

si-a-nfioratilor nameti,

tu stii c-ajungi bogat si tanar

la poarta nesfarsitei vieti.

Sa vezi cum cresc cei mici asupra-ti,

sa fii lasat tot mai departe,

sa stranga lumea pentru clipa –

tu…pentru dincolo de moarte…

Sa poti pastra in suflet pace

cand esti ca marmora sub dalta…

Sa pierzi orice, dar nu nadejdea…

Ce har maret ! Ce scoala-nalta.

Acoperământul Maicii Domnului

Acoperământul Maicii Domnului 

este o sărbătoare a Maicii Domnului care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea „Filozoful” (886 - 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.

În tradiția greacă, țin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfântul Munte Athos. Începând din 1952, sărbătorirea ei se face în Grecia pe 28 octombrie, ca o sărbătoare națională în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei.

Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceștia a trecut și la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri. În ultima vreme, sărbătoarea a început să fie din ce în ce mai cunoscută și mai populară și la români, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora românească purtând acest hram.

Noi doi în ploaie....poezie de Alina-Georgiana Drosu

Noi doi în ploaie

Aş vrea să te ţin în braţe într-o zi de luni

Când ascultăm picăturile reci de ploaie

Stând sub o umbrelă... noi... doi nebuni,

Să te sărut, să-ţi simt a inimii bătaie

Doar noi doi.... poezie de Angelina Nădejde

Doar noi doi

Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi

Când ploile de stele ne spală de tristeţi,

De cântecul viorii, de dans tăcut în doi

Iar mândre răsărituri ne prind în dimineţi.

Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,

Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi

Şi să ţâşnească mirul din suflete-n vernis

Să acopere ruptura făcută de-amândoi.

Buchete de speranţe să răsădim în zori,

Cu rouă din durere aş vrea să le udăm,

Veşminte din petale ne-om pune de la flori

Şi-n valsul vienez prin nori să alergăm.

Să fim pe cerul vieţii doi fluturi prinşi în dans,

Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,

Din dragoste şi viaţă să facem un balans

Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!