
duminică, 7 februarie 2016
sâmbătă, 6 februarie 2016
– Am o problema.

– Am o problema.
Tanarul tocmai venise la doctorul Norman Vincent Peale de pe Fifth
Avenue din New York, il apucase pe aceasta de revere si ii spusese:
– Domnule doctor, va rog sa ma ajutati. Nu pot face fata problemelor.
Sunt prea mari!
– Uite, zise doctorul, trebuie sa tin un discurs.
Daca imi dai drumul la revere, iti voi arata un loc in care
exista oameni fara probleme.
– Daca puteti face asta, spuse tanarul barbat, as da orice sa merg acolo!
– S-ar putea sa nu vrei sa ajungi acolo, zise doctorul, dupa ce vei vedea locul.
Este doar la doua strazi departare.
Mersera la cimitirul Forest Lawn si doctorul Peale spuse:
– Uite, sunt 150.000 de oameni aici. Intamplator, stiu ca nici unul dintre
ei nu are nicio problema.
Sursa: motivonti.ro
La culcare ...poezie ge Bujor Voinea
La culcare
Bujor Voinea
Fie ca cei ce sunt poeţi să piară
Și cei ce nu sunt să culeagă roada
Scriind toptane fără să tresară
Așa cum scrie câinele cu coada.
Fiind cititor năprasnic îmi va prinde
Extrem de bine seara la culcare
Când mă prefac c-aprind o lumânare
Și pe sub pled piciorul mi se-ntinde.
Căci a dormi mi-e unica plăcere
Tot răsfoind prin cărţi însiropate
Cu dragoste și dor și ce mai cere
Hormonul dens ai fetelor uitate.
Pisica toarcă moale pe secantă
Fiind arcuită doar de complezenţă
Așa încât poezia în absenţă
Să treacă luminoasă și razantă.
Abia așa, cu doine, dor și milă
Și cu nevoi de-a dreptul personale
Spre dimineaţă raza cea umilă
Să mă trezească chiar și să mă scoale.
Să fi ştiut doar macii?....poezie de Ines Vanda Popa

Să fi ştiut doar macii?
Te-aş mai păstra un veac, de tine te-aş ascunde,
În fresca unui vis cu graţie te-aş picta,
Când surdelor chemări eu n-am să-ţi pot răspunde,
În câte-un gând firav în taină să-ţi pot sta.
De noaptea-ţi va părea mai lungă decât viaţa
Şi-n ţipăt de regrete nu vei găsi răspuns,
Nevinovate lacrimi vor rătăci pe faţă,
Îndepărtări absurde vor fi de nepătruns,
Tristeţea va brăzda abisuri disperate,
Cocori desperecheaţi vor aţipi în stoluri,
De mână, stele blânde, de cer desferecate,
În cercuri mari de foc îţi vor zâmbi la poluri.
Speranţa de-ţi va plânge din ce în ce mai stinsă
Şi-ncercănate clipe vor amurgi în glastre,
În sfeşnic, floare albă, îţi voi lasă aprinsă,
Să-ţi lumineze pleoapa tăcerilor sihastre.
Nu-nsângera iubirea cu spini fără de rost,
Şi iartă visu-n care naivi noi am crezut!
Să fi ştiut doar macii cât mult, puţin ţi-am fost?
Sfârşitul să ne fie un tainic început?
poezie de Ines Vanda Popa



Păpuși de Sue Ling Wang
Femeia în roşu ... poezie de Ramona Irimescu
|
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
𝐂𝐄-𝐈 𝐁𝐈𝐒𝐄𝐑𝐈𝐂𝐀 ? 𝑪𝒆-𝒊 𝑩𝒊𝒔𝒆𝒓𝒊𝒄𝒂 ? E RAI ! Cu parfum de flori de mai Este cerul pe pământ, în mireasma de Duh Sfânt....




















