Ștefan Luchian s-a născut pe 1 februarie 1868, la Ștefănești, județul Botoșani în casa maiorului Dumitru Luchian și a Elenei Luchian. Tatăl fusese aghiotant al lui Alexandru Ioan Cuza și om de încredere al acestuia în înfăptuirea reformelor care puseseră bazele modernizării societății românești. În aprilie 1873 familia Luchian s-a mutat București, în casa din strada Popa Șapcă nr. 15, în înverzita mahala a Mântulesei. Aici, în marea grădină cu uluci care dădea în strada Dimineții, printre pergole și straturi de flori, a crescut micul Ștefan.Începe să deseneze din școala primară, iar mai târziu, ca elev la gimnaziul Sfântul Sava făcea desenul la toată clasa ”pe treizeci de gologani”. Tatăl moare în 1877, iar mama, grijulie și sfătuită de cumnații ei, toți ofițeri, își dă fiul la școala militară. Copilul nu voia însă să ia un astfel de drum. A refuzat să răspundă la orice întebare pusă la admitere, fiind respins. Se înscrie în 1885 la ”Școala de Belle-Arte” din București însă acolo, după cum va mărturisi peste ani, nu găsește un mediu provocator și nici libertatea de exprimare la care visa, totul aflându-se în liniile tradiționale unde totul era idealizat. În paralel studiază câtva timp flautul la Conservator. În 1889 absolvă Școala de Belle-Arte obținând medalia de bronz pentru două opere: „Cap de expresie” și „Studiu după natură”. Toamna pleacă la Berlin unde studiază două semestre. Profesorii erau buni, dar nici ei nu sunt pe placul lui său. Refugiindu-se în muzee, studiază cu râvnă oprele marilor maeștri, executând copii după Rembrandt și Caravaggio.
În toamna lui 1890 se întoarce pentru scurtă vreme în țară și participă în decembrie la prima expoziție organizată la Ateneu de către recent înființata societate ”Cercul artistic”. Nu s-a păstrat niciuna dintre cele patru lucrări expuse atunci, dar trei dintre titluri: ”Oi la pășune, ”Un pavilion”, ”Viței”, ne arată influența lui Nicolae Grigorescu și faptul că pentru Luchian marea lecție a artei era devotamentul față de popor și respect pentru realitate. La începutul lui 1891 pleacă să studieze la Paris, dar și aici ”…Nu m-am împăcat niciodată cu școala….Am învățat mai mult de la Grigorescu și prin muzeele și expozițiile din străinătate”.
