"Ce prostie si scrisul asta, daca nu poti

 sa scrii un oftat, atunci la ce serveste? 

Cum se scrie un oftat, sau un urlet, 

sau o lacrima, sau un zambet... 

Nu, nu poti sa le prinzi intre semnele

 astea absurde numite litere."

Oana Pellea

 "Liniștea a fost dintotdeauna acolo

. Dacă nu ai sesizat-o este pentru că

 nu ai fost suficient de atent."

Romanţa Eminului

Romanţa Eminului

Acolo-n leagănul de vise, unde-ntristare nu mai este

Romanţa tristelor litanii a nins pe-un ram fără pereche

Şi plopii fără soţ se-apleacă, pe-o filă albă de poveste,

Îngenunchind în poezia poetului cel nepereche.

Poemul se îmbracă-n nuferi, pe-albastra lacului oglindă,

În ceruri nu e iarnă încă, cât încă îngerii ascultă

''Cu mâine zilele-ţi adaogi, '' cât dorul plânge în colindă,

Eminul nostru e lumină şi-n inimi teii lui exultă.

Un felinar în neguri dense, în ''Valurile vremii'' strigă

Şi-i luminează ''codrul verde- Măria sa'' cu ''Floare-albastră''

''De-or trece anii''-''n van căta-veţi'' în trupul fraged de ferigă

''Ceasul de taină''-al ''stelei care a răsărit'' la o fereastră.

'' Când însuşi glasul'' se aude, iubind în taină ţărmul mării,

Romanţa lui fără ecouri răsună-n ''codrii de aramă''

''iar când voi fi pământ'', ''la steaua care a răsărit'', uitării

Iubito, îţi voi fi aproape, când ''ochiul tău iubit'' mă cheamă.

Şi-mbrăţişaţi de iarna rece şi săgetaţi de Kamadeva

Cu florile-i otrăvitoare, fiul iluziei deşarte

Eu, un Adam hulit de îngeri, tu păcătoasă, dulce Eva

Vom fi eroii fantomatici, ai morţii care ne desparte.

14.01.2016

versuri - Violetta Petre

"Viața nu te lasă să te odihneşti. Rănit, vânăt, obosit, îngenuncheat, prăfuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie să înaintezi. De obicei singur. De obicei gol, flămând, însetat, străin. La școala vieții se dau examene, se dau corijențe, se repetă anul."

Hrisostom Filipescu

Pierdut în suferinţă...

Pierdut în suferinţă...

Pierdut în suferinţa nimicniciei mele,

Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos,

M-am închinat ca magul la soare şi la stele

Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos;

Nimic să nu s-audă de umbra vieţii mele,

Să trec ca o suflare, un sunet, o scânteie,

Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femeie...

Zadarnica mea minte de visuri e o schele.

Căci ce-i poetu-n lume şi astăzi ce-i poetul?

La glsu-i singuratec s-asculte cine vra.

Necunoscut strecoară prin lume cu încetul

Şi nimene nu-ntreabă ce este sau era...

O boabă e de spumă, un creţ de val, un nume,

Ce timid se cutează în veacul cel de fier,

Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume

Şi-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri.

poezie clasică de Mihai Eminescu

"Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, 

el țâșnește, în aparență, într-un gest mic,

 iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor și-ți persistă

 în suflet toată viața, ca o icoană."

Dan Puric