“Iarna e frumoasă atunci când cineva îți luminează sufletul, îți încălzește tăcerile, îți adună visurile în palme și te iubește fără să ceară nimic în schimb."
duminică, 11 ianuarie 2026
Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
“Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit niște ani, să ti-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ți dau săptămâni, anotimpuri și luni..."
Adrian Păunescu
Salut, Iaşi!
Salut, Iaşi!
George Topîrceanu
Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori
Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători
Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna…
Tu, oraş de harnici dascăli, de poeţi şi cărturari,
Leagănul atîtor gânduri şi-al atîtor fapte mari,
Care ai adunat în juru-ţi, ca un far incadescent,
Tot ce e inteligentă, suflet mare şi talent.
Te salut, oraş de basme, cu conturii iluzorii,
Străjuit de şapte dealuri încărcate de podgorii!
Te salut, oraş grădină cu castanii tăi feerici,
Şi cu turnurile tale- şi cu cincizeci de biserici,-
Blînd oraş de odinioară , melancolic şi tăcut,
Unde fiecare piatră ne vorbeşte de trecut,
Unde vechea strălucire îngropată în pergamente,
Se ridică mai curată din pioase monumente
Ce-n sclipirea dimineţii despre alte vremi vorbesc:
Cetăţuia…Trei Ierarhi…Sfîntul Neculai Domnesc…
Te salut, oraş al păcii, al poesiei, şi-al iubirii,
Unde se întrec în graţii fetele cu trandafirii,
Unde primăvara cerul e albastru ca cicoarea
Şi din fiece ogradă liliacu’şi plouă floarea
Peste ziduri învechite, peste garduri, la răscruci…
Tu, oraş cu arzătoare şi gingaşe duduci,
Care-au moştenit în zîmbet ca şi’n tremurul de gene
Frumuseţea legendară a femeii moldovene!
Te salut, oraş politic, unde vezi la Primărie
Un primar ce vrea să plece, pe cînd şapte vor să vie!
Te salut, oraş romantic, înzestrat cu’n Abator.
Cu o Baie comunală şi… c’un Ştrand răcoritor
Unde se prăjeşte’n soare, pe nisip întinsă-alene,
Frumuseţea legendară a femeii moldovene!
Unde vine să se scalde orice piele năpîrlită!
Unde poţi vedea conturul unei doamne de elită
Cu tricou lipit de coapse şi cu toate alea goale,
Ceia ce costa pe vremuri o mulţime de parale!
[…]
Te salut, oraş poetic, plin de visuri şi de şoapte,
Unde seara ies pe stradă păsărelele de noapte
Să propage abstinenţa şi s-o răspîndească’n ţară,
După cum le porunceşte noua lege sanitară!
[…]
Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!
Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte.
Musceleanca
Muscelul este o zona renumita in traditii populare romanesti,dar si zona din Muntenia cu cele mai frumoase costume populare si fete frumoase!M-am nascut si am copilarit pe meleaguri muscelene ,Poenita, Balilesti!
" El - Zorab ,, de George Co
" El - Zorab ,,
de George Coșbuc
La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.
Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!
Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!
El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.
- "O mie de ţechini primeşti?
- "O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!
Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!
Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum! -
El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.
Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.
Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!
Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!
Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!
Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!
Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!
Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!
Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!
Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!
Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi -
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?
Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate,-odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa-te-vor flămând!
Şi te vor bate,-odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!...
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!
Se-ncruntă paşa: - "Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!
- Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!
Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?
Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept şi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.
Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc -
Ce bine-mi poţi tu da?
Dă paşa semn. - "Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind -
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi...
El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.
Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.
Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- "Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Ganduri
“Iarna e frumoasă atunci când cineva îți luminează sufletul, îți încălzește tăcerile, îți adună visurile în palme și te iubește fără să ce...
-
#Binedeștiut# Preotul paroh Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru „Adevărul” de ce Adormirea Maicii Domnu... -
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
𝐂𝐄-𝐈 𝐁𝐈𝐒𝐄𝐑𝐈𝐂𝐀 ? 𝑪𝒆-𝒊 𝑩𝒊𝒔𝒆𝒓𝒊𝒄𝒂 ? E RAI ! Cu parfum de flori de mai Este cerul pe pământ, în mireasma de Duh Sfânt....
