Trece o noapte....

Şi dacă se întâmplă pe tine să te văz,  Desigur că la noapte un tei am să visez.  Şi dacă se întâmplă să întâlnesc un tei,  Desigur toată noaptea visez la ochii tăi. catren de Mihai Eminescu

A.E. Baconsky - Miraj de iarna

Miraj de iarna Aicea totul seamana cu tine Sau poate eu asemanari iti caut; Flori de ninsoare mari, diamantine, Suavi mesteceni-melodii de flaut. Brazii inalti si coplesiti de nea Par crini enormi acoperiti de floare- Cu dorul meu de pretutindenea Te caut ca o planta suitoare. In sarpele de fum ce suie lin Faptura ta subtire se mladie, Vantul de nord in fulgii care vin Te spulbera, te-adoarme si te-nvie. Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori Tresar si se-nfioara omeneste, Si parca insasi noaptea uneori Cu ochii tai de-aproape ma priveste. O, ceas de taina - clipele dispar, E numai gandul meu umbland aiurea. Si neaua cu sclipiri de nenufar Trecand prin mine, bantuie padurea. Sunt numai eu care mi-aduc aminte… Din toate-ai disparut, nu te mai vezi. Doar inima cu dorul ei fierbinte Topeste-n jur imensele zapezi.

Cântec... poezie de Octavian Goga

Mondial - De va veni la tine vintul  Cântec De va veni la tine vântul  Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii. Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamată alături  Şi râd în răsărit de soare? poezie de Octavian Goga

Iarna pe ulita...poezie de George Cosbuc

Iarna pe ulita A-nceput de ieri sa cada Cite-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si pe riu e numai fum, Vintu-i linistit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. Sint copii. Cu multe sanii De pe coasta vin tipind, Si se-nping si sar razind; Prin zapada fac matanii Vrand-nevrand.

Ion Creangă - Amintiri din copilărie

"Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! " Ion Creangă - Amintiri din copilărie

Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi.

Sfinţii Trei Ierahi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt prăznuiţi în fiecare an pe 30 ianuarie. Credinţa populară spune că cine munceşte în această  zi poate să orbească. Tot acum, tinerele trebuie să postească  pentru a avea o căsnicie fericită. La sate se obişnuieşte ca în această zi de sărbătoare închinată celor trei sfinţi să se facă praznice de pomenire a morţilor din familiile credincioşilor, iar fetele tinere se roagă şi ţin post o avea o căsnicie fericită. Tot tradiţia populară mai spune că cine va lucra în această zi, nu-i va merge bine „în ale casei” şi poate să orbească. Se crede că pe 30 ianuarie începe să încolţească grâul care nu a încolţit din toamnă. În tradiţia populară se spune că de astăzi se schimbă vremea. De-acum, se zice că „se strâmbă pârtiile”, iar vremea dă spre primăvară. Dacă streşinile curg, primăvara va fi friguroasă, dacă e ger, vara va fi călduroasă.

Portret cu orhidee...poezie de Ioana Voicilă Dobre

Portret cu orhidee Astăzi, sub vechiul castan de pe culmea de deal ruginit îţi scriu şi privind spre zenit, un cer de cuvinte-ţi trimit. Din gândul ce-mi este robit trimit vraja viselor mele, limpede râu să-ţi suspine. Tu, caută şi vino spre mine, să faci visul nostru-mplinit! Astăzi, sub vechiul castan, schiţez un portret de femeie, alături de-o floare, blând ideal şi-n gând, floarea mea, orhidee. poezie de Ioana Voicilă Dobre

Pictura de iarna....poezie de Adrian Păunescu

Pictura de iarna Sînt pictori, în cer, care lasă Culorile lor să mai cadă Pe-aci, pe pămînt, pe acasă, Şi asta se cheamă zăpadă. Sub bîrne albastre-celeste Lumina privirii tresare, Cînd strigătul nostru mai este Zidit într-o sfîntă ninsoare. Mai vindem din fumul năpraznic Al zilnicei noastre redute Un bon de intrare la praznic Cînd ninge din stelele mute. Ninsoarea e-aproape abstractă, Atîta-i de sfîntă şi mare, Că tronuri sub regi se cotractă În sinucigaşa ninsoare. Dar, domnule pictor al iernii, Ce rar te arăţi de o vreme Şi noi te rugăm cu vecernii Şi noi îţi trimitem poeme. Pe fiece fulg se citeşte Un chip de bărbat sau femeie Şi unele cad îngereşte Şi loc îşi găsesc în muzee. poezie de Adrian Păunescu

Pictură de iubire....poezie de Viorel Muha

Pictură de iubire pictori de timp au scos lacrimi din privirea mea cu ele pansează în culori  pânza din clipe  scoasă din sufletul meu pe inima cerului au pus iubirea mea de ieri ele se preling dureros  astăzi tabloul a fost scoas la licitaţie intitulat pictură de iubire poezie de Viorel Muha

Ricu Voda & Doinita Gherman - Alearga caii

O voce plecata in eternitate Demis Roussos

Demis Roussos - Guantanamera Demis Roussos - Una Paloma Blanca Demis Rousous-My friend the wind Demis Roussos ~ Le Destin Demis Roussos - Come Waltz With Me

Când să mă ningi...poezie de Petre Violetta,

Când să mă ningi ţie, ''clipă de-o vară numai a noastră...'' Când pleacă ziua să se culce, armonizând tăceri în doi Aşteaptă visele răspunsuri, cu ochi deschişi, cu umeri goi. Când noaptea-şi caută mirese, în umbra dorului din gene Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-şi scutură lumina, agonizând în come dulci Pândeşte cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoşteniţi de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Şi iar, mi-e teamă că mai naşte o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă ziua să mai cânte, prin alte gânduri, dimineţi Eu mă-nvelesc cu noaptea noastră, tu rătăceşti prin alte vieţi. Când nu mai suntem anotimpuri şi dincolo visăm desculţi Să mă mai ningi cu veri şi toamne şi-n primăveri să mă asculţi.

"Ah, muzica! Ecoul lumii armonioase îndepărtate! Suspinul îngerului în sufletul nostru! Când cuvântul și îmbrățișarea și ochiul plin de lacrimi încremenesc, când inimile noastre tânjesc în singurătate în pieptul nostru, atunci numai datorită ție ar putea să-și trimită unul altuia ecou, să-și unească într-o singură sihăstrie suspinele lor îndepărtate.   Jean Paul Richter"

Mocăniţa de pe Valea Vaserului

„Frumuseţea peisajului te face să uiţi de răcoarea matinală, iar traseul îţi da nenumărate ocazii să admiri liniile armoniose şi cu iz d’antan ale locomotivei şi fumul ei jucăuş. Vaserul a fost un însoţitor constant şi e greu să nu te entuziasmezi în faţa unui râu de munte în care se oglindesc munţi împăduriţi şi poieni însorite, unde caii se opresc la apă şi excursioniştii la un picnic şi pe lângă care vieţile localnicilor decurg alene, într-un ritm lent, acelaşi de sute de ani. E frumos să te simţi din nou copil şi să cauţi chicotind cel mai bun unghi din care să surprinzi încă o dată şi încă o dată locomotiva pufăind şi înaintând, înceată şi zveltă deopotrivă.”

La mulți ani maestrului Florin Piersic!

Florin Piersic este unul dintre "monstrii sacri" ai cinematografiei romanesti. S-a nascut la Cluj pe data de 27 ianuarie, fiind un varsator veritabil adica norocos, ingenios, idealist si foarte atragator. Pentru femei, asa cum recunoaste si el, a fost "actorul care intotdeauna a reprezentat un justitiar, pistolar, macho" fiind un sex simbol barbatesc. Pentru regizori era "actorul care putea sa joace orice". In 1941, familia Piersic s-a stabilit la Cernauti, in timpul Romaniei Mari, tatal fiind numit acolo medic veterinar-sef al orasului. La inceputul carierei sale era considerat un "june prim" sau un "Fat-Frumos" al cinematografiei autohtone si a jucat in foarte multe filme romanesti. Varful carierei sale este filmul "De-as fi Harap Alb" din anul 1965, insa rolul prin care s-a evidentiat a fost Margelatul, acest personaj fiind poate cel mai indragit personaj din cinematografia romaneasca. A absolvit Liceul de baieti Nr. 3 din Cluj, iar apoi Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti (IATC, astazi UNATC). I-a avut colegi de generatie pe Leopoldina Balanuta, Geta Angheluta, Ioana Bulca, Ica Matache, Lucia Mara, Dumitru Furdui, Cosma Brasoveanu, Gheorghe Popovici Poenaru, Liviu Craciun, Radu Voicescu, Anatolie Spanu si altii. A debutat la Teatrul National din Bucuresti cu rolul Richard din "Discipolul..." si cu Alexei din "Tragedia optimista".

Zece oraşe străvechi ale Europei ce mustesc de istorie...autor: redactie Historia.ro

Atunci când vorbim de aşezări cu o istorie de milenii ne gândim, aproape automat, la oraşele din Orientul Mijlociu:  Damasc, Ierihon, Byblos, Sidon, Susa sau Babilon. Acestea au vechimi care, în cazul unora dintre ele, depăşesc 10.000 de ani. În această situaţie, Europa nu mai pare deloc o „Lume Veche”, aşa cum îi spun americanii, ci mai degrabă un fel de vârstă a adolescenţei pe harta evoluţiei centrelor urbane. Totuşi la o privire mai atentă putem descoperi centre urbane ce pot fi integrate în lumea veche a celor orientale. Zurich (Elveţia) Deşi aşezat într-o regiune total neprietenoasă în urmă cu câteva mii de ani, dovezile arheologice au arătat că Zurich este unul dintre cele mai bătrâne oraşe europene, cu o istorie continuă de cel puţin 7000 de ani. Numeroase locuinţe datând din neolitic şi epoca bronzului, aşa cum sunt cele din Pressehaus sau Mozartstrasse, au fost scoase la lumina încă din secolul al XIX-lea. Mai mult, în anul 2004, vestigiile unei culturi neştiute, celebra de acum La Tene, arată că populaţiile celtice au continuat să îşi ducă existenţa în acelaşi spaţiu locuit de milenii, iar numele aşezării, Turegus, este menţionat prima dată în anul 853 i.Hr. Celţii helveti au fost urmaţi, apoi, de romanii care au dat aşezării numele de Turicum şi au transformat-o într-unul dintre cele mai importante centre de colectare a taxelor din Germania Superior. Alamanii se stabilesc în apropierea lacului Zurich în secolul V d.Hr. şi schimbă denumirea orasului în Ziurichi, doar un pas până la apariţia Zurichului teuton în secolul al IX-lea. Astăzi, Zurich a fost declarat oraşului cu cele mai bune condiţii de viaţă din lume şi, totodată, cel mai bogat oraş european. În acelaşi timp, oraşul a fost numit Capitala Culturală a Elveţiei.